Cum alegi aparatul de țuică: volum, material, răcire

Pasul 1. Volumul cazanului

Volumul din fișă este volumul total al vasului, nu cantitatea pe care o turnați. Cazanul nu se umple până sus: deasupra lichidului trebuie să rămână loc pentru spumă și abur. Practic se încarcă aproximativ două treimi — trei sferturi din volum, iar la borhotul gros sau la tescovină — și mai puțin.

Dacă distilați de două ori, un cazan mic e comod pentru a doua etapă: lichidul obținut după prima trecere este de câteva ori mai puțin decât materia primă. De aceea unii gospodari au un cazan mare pentru prima distilare și unul de 20–25 l pentru rafinare.

Dimensiunile

Verificați în fișă diametrul și înălțimea vasului. Cazanul trebuie să stea stabil pe sursa de căldură, flacăra să acopere fundul fără să urce pe pereți, iar deasupra lui să fie loc pentru capac, coloană și răcitor. Un cazan de 50–100 l plin cântărește zeci de kilograme — suportul trebuie să-l țină fără să se încline.

Pasul 2. Materialul

Aparatele din această categorie sunt din oțel inoxidabil AISI 304 — marca de inox folosită și la vasele pentru alimente. Avantajele lui:

• nu ruginește și nu dă gust lichidului;
• suportă bine încălzirea și răcirea repetată;
• se spală ușor, fără îngrijire specială;
• nu se înnegrește și nu se oxidează ca cuprul.

Există și aparate din cupru, apreciate de unii distilatori tradiționali pentru că transmit bine căldura, dar ele cer curățare atentă și regulată. Pentru o gospodărie, inoxul este varianta cea mai simplă de întreținut.

La alegere uitați-vă și la execuție: sudurile netede, fără pori și scurgeri; capacul care se strânge uniform, cu garnitură; fundul plat, fără deformări — pe un fund strâmb borhotul se arde mai ușor.

Pasul 3. Răcirea și productivitatea

Toate aparatele din categorie au răcire cu apă curgătoare: apa rece trece continuu prin răcitor și condensează aburul. Aveți nevoie de:

• un robinet sau o pompă cu debit constant;
• două furtunuri — pentru intrarea și ieșirea apei;
• un loc unde să scurgeți apa încălzită (grădină, canalizare, un butoi pentru udat).

Dacă apa nu ajunge sau e caldă, aburul nu se condensează complet: o parte se pierde, iar lângă aparat se adună vapori inflamabili. Porniți întotdeauna apa înainte de a aprinde focul.

La o parte din modele producătorul indică o capacitate de distilare de până la 1,5 l/h și de redistilare de până la 3 l/h. Valoarea reală depinde de puterea sursei de căldură, de temperatura apei de răcire și de materia primă — luați-o ca orientare, nu ca normă.

Țeava spiralată cu separator de abur

În categorie se găsește și țeavă spiralată din inox AISI 304, cu diametrul 16 și separator de abur. Spirala mărește suprafața de răcire, iar separatorul oprește stropii de lichid care urcă odată cu aburul. Este utilă pentru a îmbunătăți un aparat pe care îl aveți deja — înainte de cumpărare comparați diametrele racordurilor.

Pasul 4. Sursa de căldură

Verificați în fișă pe ce se poate pune cazanul: aragaz pe gaz, arzător separat, plită electrică. Pentru 20–25 l ajunge de obicei un aragaz de bucătărie, cu condiția ca vasul să stea stabil. Pentru 50 l și mai mult este mai comod un arzător puternic pe un suport separat, instalat afară sau într-o încăpere bine aerisită. Încălziți treptat: la început flacără mare, iar când lichidul se apropie de fierbere — mai mică, ca procesul să fie liniștit și uniform.

Siguranța

• Focul. Vaporii de alcool și distilatul se aprind ușor. Nu fumați lângă aparat, țineți la îndemână un stingător sau o pătură ignifugă și nu lăsați aparatul nesupravegheat nici pentru câteva minute.
• Presiunea. Aparatul lucrează fără presiune — aburul trebuie să iasă liber prin răcitor. Nu închideți ieșirea, verificați înainte de încălzire ca țevile să nu fie înfundate și să nu fie strangulat furtunul. Un traseu blocat poate face ca abur fierbinte să iasă brusc pe la capac.
• Aerisirea. Lucrați afară sau într-o încăpere cu ventilație bună. Arzătorul pe gaz consumă oxigen și produce monoxid de carbon, care nu se simte.
• Arsurile. Capacul, coloana și țevile sunt fierbinți. Deschideți cazanul doar după ce s-a răcit; țineți copiii și animalele departe.
• Calitatea. Prima porție de distilat conține substanțe nocive și nu se consumă — se separă, așa cum se arată în instrucțiunile aparatului.
• Regulile. Acest ghid este despre alegerea echipamentului pentru uz casnic. Informați-vă și respectați regulile locale care privesc distilarea.

Greșeli frecvente

• Cazanul umplut până sus — spuma ajunge în răcitor, iar distilatul se murdărește.
• Borhot gros încălzit puternic — se lipește de fund și se arde, gustul se strică.
• Focul aprins înainte de pornirea apei de răcire.
• Un cazan mare pus pe un aragaz slab sau instabil.
• Aparatul lăsat cu apă în răcitor peste iarnă într-o încăpere neîncălzită — apa îngheață și poate crăpa țeava.

Întreținere

• După fiecare utilizare goliți cazanul și spălați-l cu apă caldă cât resturile nu s-au uscat.
• Clătiți răcitorul și țevile cu apă curată și lăsați aparatul să se usuce cu capacul deschis.
• Depunerile de calcar din serpentină se îndepărtează cu o soluție de acid citric, urmată de clătire bună.
• Nu folosiți perii de sârmă și praf abraziv — zgârie inoxul și pe zgârieturi se prinde murdăria.
• Verificați garnitura capacului: dacă s-a întărit sau a crăpat, schimbați-o.

Pe scurt: ce alegeți

• Puțin vin sau fructe, a doua distilare — 20–25 l, pe aragazul de acasă.
• Gospodărie cu vie sau livadă — 50–65 l, cu arzător puternic și apă curgătoare aproape.
• Cantități mari de tescovină sau borhot — 70–100 l, instalat stabil, afară sau în șopron aerisit.
• Aveți deja un aparat — o țeavă spiralată cu separator de abur poate îmbunătăți răcirea.